Dezvoltarea cea mai spectaculoasă este în copilărie şi se face tocmai pentru că pui multe întrebări şi primeşti tot atâtea răspunsuri!

Acest lucru ţine de genom sau de educație? Odată cu descoperirea genomului uman, marea majoritate a oamenilor de ştiinţă ajunseseră la concluzia că tot ceea ce suntem este influențat de genetică. Astăzi se avansează din ce în ce mai mult ideea că o bună parte din ceea ce suntem se datorează mediului, ce are calitatea extraordinară de a influența geneticul, idee ce este susţinută de ultimele cercetări în materie de biologie celulară, care au demonstrat că stimulii din mediu controlează activitatea genelor.

În timpul când armata era obligatorie, nu o doream, dar, când mă uit în urmă şi văd lecţia pe care am învăţat-o acolo, mă bucur. Acolo am învățat să spun: ,,Am înţeles, execut ordinul dumneavoastră!’’ Evreii, la ora aceasta, fac 3 ani de armată; şi fetele, şi băieţii.

Să ne gândim la Avraam. În Geneza 22:1, Dumnezeu îi zice: „Avraame!”, „Iată-mă!” – răspunde el prompt. Avea peste 100 de ani şi se putea văita că nu poate, că nu aude, dar el execută ordinul lui Dumnezeu. De unde pleacă această atitudine? Este genom sau educaţie?

Lucian Blaga, într-un studiu care cercetează religiozitatea oamenilor pe vârste, spune: „Tata şi mama sunt dumnezeul copilului.” Cum sunt tata şi mama? Ascultarea încep să o învăț imediat după naştere. Viaţa noastră, într-o mare măsură, este controlată de inserţia elementelor educaţionale de la vârsta 0-7 ani. Se poate observa lucrul acesta la tinerii care, aflaţi la vârsta descoperirii dragostei, când se întâlnesc, reuşesc să comunice doar nonverbal, adică se mângâie şi se sărută; lipsa comunicării verbale  înseamnă că poate a existat o traumă la vârsta de 2-3 ani. Este posibil ca echilibrul lor emoţional de atunci să fi fost afectat de divorț, boală sau… bonă. Cine se surprinde doar în această comunicare nonverbală are neşansa să se dezvolte mai puţin emoţional în viaţa de cuplu.

Dacă analizăm depresia Anei, soţia lui Elcana, şi chiar depresia lui Avraam observăm că în primul caz ea se leagă de speranţă (speranța care este motorul vieţii!) şi în al doilea caz de promisiune (Dumnezeu îi promisese lui Avraam un copil). Managementul lui Dumnezeu ne împinge în faţă prin credinţă. Chiar ne vorbeşte despre Împărăţia lui Dumnezeu ca despre ceva ce nu s-a mai văzut şi pentru care merită să lupţi. Acest lucru mă determină să visez şi să trăiesc un pic dinainte victoria finală. Ellen White spune: „Ultima zi de pe pământ este ca prima zi din cer.” Nu ştim care este ultima zi, dar suntem îndemnaţi să trăim printr-o credinţă vie şi faptică.

Cine va fi soția mea (soţul meu)? Atitudinea mea trebuie să fie pozitivă, educată, deoarece proiecţia mentală îmi influenţează alegerea.

Constructul psihologic, rezultat din cercetări şi observaţii, ne îndeamnă să gândim pozitiv; cu alte cuvinte: când sunt bolnav, să mă gândesc la vindecare; când sunt trist, să mă gândesc la bucurie. Atenție!!! Lucrul acesta nu vine natural, cere efort şi perseverenţă. Dar, trăind emoția reuşitei, voi putea să trec mai uşor peste obstacol. Aceasta este o condiție obligatorie în ringul de box – „urc pentru că voi câştiga”.

Putem afirma că o asemenea atitudine este riscantă. Isus şi-a asumat riscul atunci când a coborât pe pământ. Dar pentru a micşora riscul trebuie puse în armonie două imagini, şi anume, imaginea mea despre mine, corect formulată, cu căutările despre el (persoana pe care o caut).

Pe el îl caut, îl analizez, dar pe mine? Marile probleme şi dezamăgiri au plecat de la faptul ca eu nu mă cunosc şi caut ceea ce nu mi se potriveşte mie, ca persoană. Concluzia? Trebuie să mă educ să visez, ca visul meu să încapă în pielea realului. Trebuie să îi văd pe cei doi unul lângă altul, adică pe mine şi pe partener, nu trebuie să-mi fie frică de diferențe, pentru că tocmai acestea nasc complementaritatea şi succesul. Studiile arată că 80% dintre căsătorii se fac între parteneri diferiți ca temperament. Proiecția despre viitorul partener este cât se poate de necesară, motiv care mă obligă la visare, la imaginaţie. Suntem diferiți ca persoane şi experienţe sentimentale. Acest lucru mă determină să cred că fiecare are aşteptarea lui emoţională. Nu este exclus şocul suprapunerii visului peste realitate, însă, în acelaşi timp, se poate întâmpla să fie fuga după Fata Morgana. Intensitatea emoţională la acest nivel este diferită şi aşteptată de mulţi, emoţie ce se înregistrează şi devine etalon pentru tine. Imaginaţia noastră însă joacă teatru până la capăt, şi cu părţile bune, şi cu cele mai puţin bune. Tu eşti între ereditate şi mediu. Genomul nu poţi să-l alegi, dar îl poţi influenţa, însă mediul îl poţi alege într-o mare măsură. Indiferent că eşti băiat sau fată, de tine depinde alegerea partenerului. Te costă poziţia pe care o alegi între prinţesă şi cenuşăreasă. De ce îţi este frică nu scapi!

Lect. univ. dr. Daniel Sorin Duță
Asistență socială