Chiar când păşim pe holurile cu mozaic sau acoperite cu linoleum, în încăperi mochetate sau afară pe cimentul sau asfaltul crăpat, putem auzi galopul lui Saul către Damasc, până în casa lui Anania. Chiar când păşim printre rafturile unui supermarket, când răsfoim o reclamă şi navigăm pe internet pe urma unei dorinţe, putem să vedem apostoli printre coloanele din Acropole, să simţim sulul de piele din cartea unui profet şi să recunoaştem veşnicia primenită în oameni de Ştirea cea Bună.

Chiar când ne deschidem Scripturile Sfinte, chiar când sună preludiul la un imn în biserică, chiar când ne salutăm cu pace pină, chiar atunci putem să simţim mai tare cum arde de dor privirea celui ce însetează după Cartea preasfântă, dar el nu şi-o permite, deoarece costă cât salariul pe o lună, putem să vedem şi mai clar fraţi şi surori adunaţi fără acoperiş, pentru că tabla e la prea mulţi bani şi kilometri distanţă, putem să ne imaginăm singurătatea celui care nu a avut cu cine să se închine de ani de zile.

Sunetul acestor imagini pentru mulţi amplifică chemarea de pe drumul Damascului personal. Iar pentru unii trecerea timpului face această chemare şi mai irezistibilă – cu drumul bătut de Îngerul din Apocalipsa 14:6, în perioada dintre anii universitari, studenţi de la mai multe facultăţi ale Institutului Teologic Adventist vor pleca din zona confortabilă, sigură şi predictibilă a continentului bătrân pentru a duce cele mai bune Ştiri pe care le-a avut omenirea vreodată. Anul acesta, proiectele misionare se întind pe trei continente:

• În America de Nord – Canada, aproape întreaga perioadă fără cursuri dintre anii universitari, aproape trei luni, prin credinţă şi curaj vor pleca studenți pentru a fi evanghelişti prin literatură.
• În Africa – în zona centrală din Malawi, pentru o lună de zile un grup restrâns va susţine o evanghelizare în mai multe locaţii şi seminare de educaţie sanitară şi alimentară, pentru o populaţie împovărată de lipsa de educaţie, de inaccesibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu şi a binecuvântărilor Sale.
• În Asia – Filipine – un alt grup va prezenta seriale evanghelistice într-o naţiune care foloseşte orice oportunitate de a le oferi cetăţenilor ei, care trăiesc la intersecţia influenţelor culturale asiatice, australiene şi americane, vestea bună. Acolo, Evanghelia lui Isus Hristos continuă să fie încă o ştire pentru mulţi.

Acolo au ales ei să fie. Alături de ei, în părţi mai natale, europene, sau unde sunt rudele, mulţi vor sluji – pe un al patrulea continent – celor care au uitat cum este să întâlneşti oameni conduşi de Isus şi celor cărora le place să li se şi amintească. Acolo unde vor merge, unde vor fi – acolo se va auzi Ştirea cea Bună şi Veşnică, mereu actuală.

Unde vei fi tu, ce se va auzi?

Asist. univ. Laurenţiu Gabriel Nistor
Facultatea de Teologie pastorală