Probabil mulţi dintre noi am auzit rugăciuni de tipul: „Doamne, Te rugăm binecuvintează…” (Unii ne-am au-zit chiar pe noi rugându-ne în acest fel!) Aparent, nu este nicio greşeală. Dar…
Este evident faptul că verbul a binecuvânta este un cuvânt compus prin contopire de la adverbul bine şi de la verbul a cuvânta. Acest lucru este subliniat de toate lucrările cu un caracter normativ, de la Dicţionarul ortografic, ortoepic şi morfologic şi până la Îndreptarul ortografic, ortoepic şi de punctuaţie. În acest caz, conjugarea cuvântului compus se va realiza după modelul verbului a cuvânta, verb de conjugarea I, de la tema cuvânt, la care se adaugă desinenţele personale: -ez, -ezi, -ează, -ăm, -aţi, -ează. Deci:
eu cuvântez noi cuvântăm
tu cuvântezi voi cuvântaţi
el cuvântează ei cuvântează
(Formele: eu cuvânt, tu cuvânţi, el cuvântă… nu sunt prevăzute de lucrările cu un caracter normativ.)
Cum tema este cuvânt şi nu cuvint, compusele de la acest verb se conjugă la fel: eu binecuvântez, tu binecuvântezi, el binecuvântează… şi nu: eu binecuvintez, tu binecuvintezi, el binecuvintează. După ace laşi model se conjugă acest verb şi la modul conjuctiv, prezent: eu să binecuvântez, tu să binecuvântezi, el să binecuvânteze…
Cum este corect: a hirotoni sau a hirotonisi?
Dicţionarele normative acceptă ambii termeni cu anumite specificări:
- a hirotoni este un verb derivat regresiv (cuvânt format prin suprimarea unui afix de la un cuvânt vechi) din substantivul hirotonie, care se conjugă după modelul verbelor de conjugarea a IV-a; eu hirotonesc, tu hirotoneşti, el hirotoneşte…
- a hirotonisi este un cuvânt de origine slavă (din hirotonisati), care se conjugă după acelaşi model al conjugării a IV-a: eu hirotonisesc, tu hirotoniseşti, el hirotoniseşte…
Infinitivele lungi, corespunzătoare fiecărui verb, sunt hirotonire şi, respectiv, hirotonisire. Ambii termeni definesc aceeaşi acţiune de ridicare în rang a unui cleric.
de Roxana Lupu
Asist. univ. drd. – Facultatea de Limba şi literatura română,
Limba şi literatura engleză
